Rezumarea primului mesaj :

Aici circarii isi exerseaza numerele.

~Ho Dong~
-Si nu-s o bucurie la casa omului? Mananc aproape orice. Hai totusi aproape. Nu chiar orice. Sunt convins ca ti-am dat multe idei, din care nu poti alege.

~Hwa Ran~
-Da. o multime.. si stii ca mereu am spus ca esti o adevarata bucurie la casa omului... niciodata nu am negat asta :))..
Deci.. ce preferati sa mancati dintre.. orez cu legume, samgyetang si nigiri?

~Hyo Shik~
-Pai eu as prefera samgytang.. dar presupun ca avem si desert nu??
Tu ce vrei Ho Dong??

~Ho Dong~
-Stiu ca sunt o bucurie, am zis razand.
Am ramas pe ganduri.
-Nu se poate felul unu si felul doi? Sa mancam si noi mai bine, regeste, daca tot azi vom fi in palat. Plus ca vom fi platiti bine.

~Hwa Ran~
Am izbucnit in ras cand am auzit.. ce mancaciosi mai sunt baietii astia.. zici ca nu au mancat de o saptamana.. si dupa sa mai creada lumea ca nu am grija de ei si nu le dau de mancare :)))... Bine.. deci o sa va fac supa.. sushi si niste prajiturele.. de acord??

~Hyo Shik~
-Ohoo.. numai bine..mancam regeste :))

~Ho Dong~
-Deja mi-e foame, am zis razand. Mancam regeste, am zis plin de sine si frecandu-mi burta cu mana.

~Hwa Ran~
Bun.. copii.. eu ma duc in bucatarie..mergeti sa ma ajutati ca sa termin mai repede sau stati aici si va chem eu cand e gata??

~Ho Dong~
-Eu unul sunt foarte obosit, am spus eu si m-am intins. Putem astepta aici?

~Hwa Ran~
-Nici nu ma asteptam la altceva.. bine.. asteptati aici.. va dura cam 30 de minute..sper sa nu muriti pana atunci.. la ce obositi si lihniti sunteti.. [si cand am spus asta mam uitat la Ho Dong.. despre el era vorba :))]..
[si plec eu spre bucatarie..]

~Ho Dong~
-Ei Hwa Ran, stiu ca ai fi vrut sa ai un fiu ca mine, am zis eu lingusind-o. Tocmai ai zis ca sunt o bucurie la casa omului.
Am simtit ca se uita fix la mine cand a zis sa nu murim de foame si oboseala, dar m-am facut ca ploua.

~Hwa Ran~
Ies eu in pragul casei.. copii stateau toloniti pe unde au apucat.. asa ca tip eu la ei:
-Copii!! Masa este gata! Haideti..! Ridicati-va... spalati-va pe maini si poftiti la masa!

~Yang Ji~
Dupa o masa gustoasa si o pauza pe cinste ,intru in sala de repetitii ,ma sui sus pe o ranghie si incep a sari si a ma rostogoli pe ea.Asta vroia sa fie numarul pentru diseara.

~Ho Dong~
Trupa adormitilor. Daca nu ne trezea Hwa Ran, mai dormeam mult...si bine. Ah, grea e viata de circar. Numai chef de repetitii nu aveam eu -sau mai bine zis nu numai eu- in momentul asta. Dar na, am promis ca repetam, deci... Fiecare, din cei din sala, am inceput sa ne facem numarul asa, fiecare in particica lui.

~Hwa Ran~
Dupa ce am curat.. mam indreptat spre sala de repetiti..aici fiecare in coltu' lui isi repeta numarul.. eu destul de indignata.. spun:
-Vreau sa stiu cine a intrat in bucatarie si a facut dezastrul ala! :-w spun eu cu o fata serioasa.. cu mainile incrucisate.. si batand din picior asteptand un raspuns..

>Eun Ho<
am ajuns la repetite eram putin agitat de la cele intamplate in
bucatarie.calul meu era parca era agitat .am inceput sa exersez ma simteam relaxat asa cum ma simt mereu .simteam ca alunec de pe cal credeam ca mi se pare dintr-o data am cazut de pe cal.ma uitam la Hwa Ran nu stiam ce sa fac

~Yang Ji~
Eram cam toti in sala de repetitii.Se vedea dupa ei ca deabia se trezisera.Hmm n-ai zice ca avem reprezentatie la palat.Pana si pentru cea de pe strada munceam mai serios.Probabil ziua era de vina.Iti inspira sa fi lenes.Pana si animalelelor nu le venea sa exerseze.

~Hwa Ran~
Ink nici un raspuns..!
-Ei bine?? Haideti.. cineva e vinovat de dezastrul din bucatarie..! Supa si piperul nu s-au imprastiat singure.. Ink astept.. si stiti foarte bine ca pana la urma tot o sa aflu.. asa ca.. .

>Eun Ho<
-eu am fost nu am vrut stiam ca sunt un dezastru in bucatarie dar nici chair in halul asta
ma gandeam ca o sa înceapă sa urle la mne poate era mai bine sa fug

~Hwa Ran~
:)).. am inceput sa rad..
-Eun Ho.. daca iti era foame de ce nu ai venit la mine?? Iti pregateam eu ceva de mancare.. :)).. daca tot stiai ca esti un dezastru :)).. stai linistit..am curatat eu deja.. altadata sa vii la mine :))
[copii stiau ca ii iubesc ca pe proprii mei copii.. dar totusi.. imi placea sa-i sperii cate o data :))]

~Yang Ji~
Ma uitam la mama cum incerca sa afle faptasul.Initial am crezut ca o sa-l puna sa curete toata bucataria.M-a bucurat totusi ca nu s-a suparat pe Eun Ho.
-Hei prieteni nu este tipmpul sa ne indreptam spre palat??

>Eun Ho<
-de acm vin la tne promit
ne iubea nush dc m-am speriat ce bne ca nu era in toane proste .dar oare dc radea? a da inca sunt pe jos

~Hwa Ran~
Haide Eun Ho.. ridicate de jos.. :))..
Da Yang Ji.. e cam timpul sa plecam.. sunteti de acord?

~Ho Dong~
Radeam cu lacrimi de Eun Ho care facea ,,plaja" pe jos. Ma tineam cu mana de burta ca sa ma linistesc, dar nici ca reuseam.
-Da. Ca dureaza pana ne mutam echipamentul.

>Eun Ho<
sincer era confortabil pe jos dar m-am ridicat
-Hai sa mergem

~Yang Ji~
Dupa ce am mancat bine am venit in sala pentru repetitii.Momentan nu aveam chef sa fac nimic asa ca m-am pus pe banca si am asteptat sosirea celorlalti.In gandul meu "Sper sa vina si Ho Dong"

~Hyo Shik~
Ajunsi in sala de antrenamente... observ ca Yang Ji era deja acolo :))...[a fost mai harnica ca restu :))]... si parca astepta ceva.. sau pe cineva.. ii dau un ghiot lui Seo Rin si ii zic..
-Ia uitate la Yang Ji.. nu crezi ca asteapta ceva?? :))