Rezumarea primului mesaj :

Aici e gradina. Va puteti plimba, mirosi florile colorate si asculta susurul apei in micutul foisor.

~Chun Ran~
-Maiestate v-am adus o floare sper sa va placa?
Aveam in mana un trandafir rosu ca sangele stropit cu bucatele de diamant era special pentru ea.Nu stiam ce se intampla cu mine parca imi place de printesa nu stiam ce se intampla eram derutat.

~Seo Rin~
Ah, barbatii. Adica stai asa...ei erau gelosi? Unu' pe altul? Ah, nu era a buna, si nu prea voiam sa asist la asa ,,spectacol", dar n-ai decat Seo Rin...
-A...mersi, i-am zis lui Chun Ran putin balbait.

~Hyo Shik~
Mi-am dat seama ca e mai bine sa plec.. nu puteam suporta asa ceva... il foloseam pe omulet ca scuza pentru a pleca..
-Alteta.. eu am sa plec... va las intr-o companie buna..

~Chun Ran~-Maiestate scuzatimi intrazneala dar nu mai pot rezista trebuie sa va spun , v-a iubesc din toata inima si dun acesta cauza ma port ciudat . Inainte sa ma retrag as vrea s ava dau acest medalion pe care scrie Seon Rin.

~Seo Rin~
Mi-a picat fata cand am auzit.[mai ceva ca la semnatura] Efectiv nu stiam ce sa spun... Chun Ran fusese prietenul meu cel mai bun, ca un frate mai mare pe care nu l-am avut dar...nu-mi imaginam ca ma place in felul asta. Imi era si mila de Hyo Shik ca a fost de fata, si dupa cum reactionase pana acum, nu stiam ce avea sa faca.
-Multumesc Chun Ran...e...dragut din partea ta ca...ai spus ce aveai pe suflet si... mersi pentru medalion...
Ah imi era asa de greu sa imi aleg cuvintele, ma balbaisem ingrozitor.

~Hyo Shik~
In momentul ala mia picat ceul in cap!! cum putea sa-i spuna asta?!? adik ea a spus ca il considera un frate.. el de ce nu o considera tot asa?!?.. nu am mai spus nimic si am plecat.. nu aveam nevoie nici de mila nici de altceva... mam indreptat inapoi spre sala de spectacole.. si asa acolo nu mai aveam ce face..

~Chun Ran~
-Maiestate sint foarte rusinat ca v-am spus asta,dar asa imi spunea inima sper ca relatia noastra sa aiba o sansa ?

~Seo Rin~
-Uite, Chun Ran, imi trebuie ceva timp sa ma gandesc la asta, am zis si m-am intors fugind, tinandu-mi rochia sa nu ma impiedic in ea. Fugeam, pur si simplu fugeam, fara sa am o directie exacta. Am simtit o lacrima rege curgandu-mi pe obraz si mi-am sters-o repede, dar altele i-au luat locul.

~Chun Ran~Eram derutat nu stiam ce sa fac daca printesa nu ma placea mi se ruina viata ,da na ce persoana mi-am ales tocmai printesa da r na cine se pune cu inima.Am plecat tris gandinduama la chipul frumos al printesei.

~Hyo Shik~
Mam intors de unde am plecat.. in aceeasi gradina blestemata.. off..! ce greu e cu dragostea asta..!.. am nevoie de aer.. altfel simt ca explodez..

~Seo Rin~
Cred ca facusem intreg turul palatului, pana cand m-am oprit in gradina, pe marginea raului. Lacrimile imi curgeau incet pe obraji, iar eu priveam florile din tufele din spatele meu cum se oglindeau in apa.

~Hyo Shik~
Cum stateam eu in gradina.. gandindu-ma la cele intamplate.. aud pe cineva care plange.. mam intors si am vazuto pe printesa.. imi parea rau ca plangea asa ca mam apropiat si am intrebat-o:
-Alteta.. va simtiti bine?

~Seo Rin~
Stateam asa in iarba, cu genunchii sub mine. Imi murdarisem rochia de culoare rosie cu modele albe de verde de la iarba. Am tresarit cand am auzit acea voce cunoscuta in spatele meu si mi-am sters repede lacrimile.
-Sunt bine, am mormait inca cu fata spre rau.

~Hyo Shik~
-Acum Alteta Voastra e cea care minte.. vam auzind plangand.. care este motivul? E din vina mea?

~Seo Rin~
-O printesa nu poate plange? am zis eu incercand sa-mi stapanesc lacrimile. Crezi ca daca sunt printesa viata mea e un paradis?

~Hyo Shik~
-Nu..nu cred asta.. iertati-ma Alteta..nu trebuia sa va deranjez...inteleg ca sunteti suparata si ca vreti sa fiti singura... mai bine plec.. nu vreau sa va supar si mai tare..

~Seo Rin~
Reusisem sa imi stapanesc lacrimile si m-am ridicat in picioare, repede, icnercand sa nu-mi pierd echilibrul si sa-mi scutur putin rochia de iarba.
-Asteapta.

~Hyo Shik~
-Da..? S-a intamplat ceva Alteta?

~Seo Rin~
-Imi pare rau mai devreme, am spus si fara sa mai stau sa ma gandesc, mi-am lipit usor buzele de ale lui.

~Hyo Shik~
.... wow! la asta chiar nu ma asteptam.. :))..am prinso usor de mijloc.. aducand-o mai aproape de mine.. :X...simteam cum inima incepe sa bata din ce in ce mai tare..:X

~Seo Rin~
Probabil a fost putin surprins, cel putin la inceput, dar apoi s-a lasat purtat de val.

~Hyo Shik~
-Alteta.. sincer ma balbaiam.. nu stiam ce sa-i zic..eram total pe dinafara :))..vreau sa va intreb.. ce simtiti pentru.. omuletu' enervant.. ma scuzati.. Lordul Chun Ran..?

~Seo Rin~
Am inceput sa rad cand am auzit cum il poreclea.
-Ti-am zis deja. Te indoiesti de raspunsul meu?

~Hyo Shik~
-Nu Alteta.. iertati-ma.. dar el.. va.. iu..iubeste... [mie greu sa zic asta :))].. ce se va intampla acum?? daca parintii Altetei Voastre afla... nu va vrea sa va casatoriti cu el?.. spun eu oarecum trist..

~Seo Rin~
-Te rog, renunta la formalitati. Spune-mi Seo Rin.
Mi-am plecat privirea in jos.
-Nu stiu ce se va intampla. Mama insista cu intrebarile de genul daca m-am indragostit sau chestii din astea. Dar acusi va incepe ori sa-mi aduca tot felul de eptitori, ori gaseste ea ceva. Si atunci chair nu stiu ce voi face.