Rezumarea primului mesaj :

Este o camera foarte mare, cu multe paturi etajate, in care stau toti baietii din campus... Au mai multe dulapuri, si doua televizoare mari.

~Mi Nyu~
I'am zambit dulce.. in timp ce coboram i'am spus:
-Da, am.. dar n'o s'o presez cu intrebarile.. imi imaginez ca ii e greu sa vorbeasca despre asta.. asa ca.. cand o sa vrea sa'mi povesteasca.. o sa fiu acolo sa o ascult.. si pana atunci.. ma multumesc cu ce o sa'mi spui tu [spun eu ranjind]..
Din fericire accidentul nu a fost grav...da' totusi.. nu era nimeni care sa o impiedice sa urce la volan? imi imaginez ca orice isi putea da seama ca nu era in stare sa conduca..

~Shi-hoo~
Toate degetele de la maini imi bateau darabana pe volan :-w Mai aveam un pic si plecam fara ei, convins fiind ca s-au luat cu alte alea. Cand au aparut in sfarsit, nici n-am asteptat sa inchida usile ca am si pornit din loc. Am condus cu viteza pana in oras. Trebuia sa ajungem in centru, dar eu am ocolit prin nord, luand-o pe la Hyo Ri prin cartier. Am cotit pe strada indicata in mesaj. La ce numar zicea ca sta? Doamne, sper ca nu i s-a intamplat nimic rau :-s Strada era lunga, iar eu treceam cu viteza. Il vazusem pe Seung ca se uita cam ciudat la mine cand nu am urmat drumul normal spre centru. Acum, cand vede ca ma uit pe ambele parti ale strazii, cred ca isi zice ca m-am scrantit la cap. Franez in plina viteza cand realizez pe cine vazusem pe trotuar. Pe Seung il tine centura de siguranta in loc, iar eu ma proptesc cu mainile in volan. N-am asteptat sa vad ce s-a intamplat cu pasagerii din spate ca am oprit motorul, am scos cheia din contact si am sarit jos din masina, lasand-o acolo in mijlocul drumului. Bine ca era pustie strada. Alerg inapoi o suta de metri si ma opresc in fata fetei imbracate cu o rochita verde, pe care o recunoscusem imediat ca fiind Hyo Ri si care, observam acum, plangea. Mi se opreste inima in loc...