Aici e agentia. Sunt studiori de inregistrari, de shooting-uri foto, birouri, sali de antrenamente etc.

-------------------------------------

~Bommie~
Mi-am luat intr-o geanta mai mare cateva lucruri, in mare parte haine, dar si lucruri mai uzuale. Am condus pana la agentie si am parcat, dupa care m-am uitat in sus. Mama ce inalta era. Am inspirat adanc aer in piept si am intrat. Ma imbracasem intr-o rochita neagra cu niste dungi albe in fata si niste pantofi simpli, negri. Parul il aveam lasat pe spate, machiajul destul de natural si cateva accesorii imi completau look-ul. Am inspirat aer adanc in piept si am pasit pe usa dubla a agentiei. Le-am aratat buletinul matahalelor alora de la intrare dupa care am mers pe scarile imense. Poate dau peste cineva care sa ma ajute. Tipii aia mi-au zis s-o iau pe aici. Apoi nu mai stiu...

~Dong-su~
Nu imi luasem niciun fel de bagaj pentru ca nu planuisem sa stau in tabara peste noapte. Dar ma descurcam eu cumva, imi dadea Shi-hoo un tricou si o pereche de pantaloni de trening. Eram obisnuit sa dorm in paturi de tabara impreuna cu dansatorii mei deci nu aveam nicio problema cu instalatul. M-as fi dus cu cea mai mare placere sa-i ajut pe baieti dar eram convins ca nu voi fi primit cu bratele deschise, asa ca m-am dus sa vad daca e vreun pat gol si pentru mine. Daca nu era, as fi dormit la fete! Imi suna insa telefonul si aflu ca in scurt timp trebuia sa fiu din nou la agentie. Buai! dar se grabesc!

~Bommie~
Am luat-o si eu cum am nimerit pe un culoar din stanga si am vazut o doamna draguta imbracata intr-un costum negru, cu sacou cu maneca pana la cot si o croiala foarte frumos, parul prins intr-un coc sus si niste pantofi de aceeasi culoare ca si sacoul. Nu parea batrana, pana in 30 de ani. Am mers spre ea si am zis:
-Nu va suparati, unde si cu cine as putea vorbi? Sunt Seo Bom Yi, noua la agentie si mi s-a spus sa ma prezint in aceasta dupa-amiaza.
-Oh sigur, vino dupa mine. Eu sunt secretara managerului.
Am urmat-o pe tipa asta care parea destul de draguta si am intrat intr-un birou spatios, ordonat.
Am salutat politicos cand am intrat.
-Sa inteleg ca tu esti domnisoara Seo nu-i asa? zise barbatul de varsta medie din spatele biroului impunator. Ia loc. Timpul e destul de scurt. Stim ce poti, de aceea nu te-am chemat pentru canto mai devreme. Melodiile sunt facute si primul tau album va fi in colaborare cu cineva care zic eu, va fi o companie destul de placuta. Deci trebuie sa ne miscam rapid. Va trebui un shooting de lansare, inregistrarea melodiilor, sa inveti dansurile si desigur sa facem albumul dar asta nu tine de tine. Si ce-ar fi sa faci o mica schimbare de look? Nu foarte mare. Putin vopsit si dat o forma parului. Oh si cam atat. Cred ca te-am speriat ca te-am luat asa deodata. Si se pare ca minunatul tau coleg intarzie, zise uitandu-se la ceasul de la mana.
Am aprobat din cap. Pai... cred ca era ok pana acum...

~Dong-su~
Din tabara am dat o fuga pana acasa. Am lasat acolo masina albastra, m-am schimbat in ceva mai lejer si am scos Maserati-ul din garaj. Am ajuns la agentie mai tarziu decat programasem, dar nu mi se impusese o ora anume. Parchez masina si ma duc direct in biroul managerului. In seara asta aveam de munca! Cand era vorba de inregistrat nu ma jucam. Distractia dupa, la antrenamentele de dans. Intru la manager in birou fara sa bat la usa. Incep sa zambesc cand vad ca Bom e deja acolo.

~Bommie~
-Uite, poti arunca o privire pe cantece, zise intinzandu-mi foile. Ma gandeam sa facem un pre-debut cu 4 melodii, cele care sunt bifate, sa vedem reactia publicului, deci astea sunt primele la care lucram.
Am luat foile si ma uitam subtil pe ele. Eram chiar curioasa cum sunt cantecele.
-Daca ar veni si colegul tau mai repede ar fi perfect...
Abia terminase de spus cand se auzi usa.
-In sfarsit ai venit! exclama managerul.
M-am rasucit cu scaunul, ca eram cu spatele la usa si am dat cu ochii de... Dong-Su?? Pe bune? Am ramas mirata.

~Dong-su~
Fac o plecaciune dupa ce inchid usa si ma scuz ca am intarziat:
-Acum am ajuns, cred ca ea a plecat inaintea mea din tabara, vorbesc eu cu managerul, dandu-ma de gol.
-Unde ai fost, mah? intreaba el automat.
Acum realizez ce spusesem. El ma trimisese de dimineata acasa ca sa ma odihnesc in eventualitatea ca voi avea acum, seara, repetitii. Ma uit spre Bom, apoi imi ridic privirea spre tavan.
-M-am plimbat. Am fost pe la un tovaras. Si acolo am intalnit-o si pe ea. Nu te-am pus eu sa-i ascunzi identitatea pana in ultimul moment si sa ma fierbi la foc incet! Dar sa sti ca te-am iertat imediat ce am vazut cat de frumoasa e!
Treceam la atac, eram pe teren propriu si incepeam procesul de cucerire cu un compliment simplu.

~Bommie~
Adica el si-a dat seama? Ca urma sa colaboram? Hm... pentru mine au tinut secret in tot acest timp. Am facut ochii mari cand am auzit ce-a spus si dupa cateva clipe mi-am dres glasul.

~Dong-su~
-Hartiile alea sunt cantecele noastre? Cum ti se par? Ma apropii de scaunul ei, ma las pe vine langa ea si ma uit peste hartiile din mana ei. Mie imi plac la nebunie, sunt super tari versurile, abia astept sa le cant. N-am mai inregistrat de mult. :)

~Bommie~
Stateam picior peste picior pe scaunul mare din piele cu hartiile in brate. Cand a venit langa mine am inclinat hartiile spre stanga sa vada.
-Da, astea sunt cantecele, am zis aproband din cap.
-Pai, e ok daca va apucati de ceva repetitii nu? Adica tot repetand cantecele veti invata versurile rapid si incepem cu cele 4 bifate. Totul e pregatit, instrumentalul, coregrafia...

~Dong-su~
Ea imi arata hartiile, dar eu aveam in fata ochilor picioarele ei de la genunchi in jos... asa ca versurile alea imi jucau in cap, bine ca le stiam deja!
-Da' vad ca va grabiti cu lansarea ei! Canta chiar asa de bine? Ma ridic in picioare. Eu n-am nimic impotriva sa repetam chiar acum. Hai sa mergem in studio atunci, zic si ii fac cu mana spre usa. Se ridica si o conduc pana la iesire, deschizandu-i usa, apoi inchizand-o in urma mea. Buai! ce tocuri are!
Imi dreg vocea si ii spun:
-Pe aici! Ajungem la studioul de inregistrari. Ii scot pe asistenti afara si le spun ca avem de repetat asa ca... "do not disturb!".

~Bommie~
N-am mai zis nimic. Doar m-am ridicat de pe scaun cu hartiile in mana dreapta si l-am urmat. Cat mergeam pe culoar mi-am scos telefonul din geanta si l-am inchis, sa nu am surprize. Eram entuziasmata.
Am intrat in studio.

~Dong-su~
-Cu cantatul va fi mai usor, asta poti repeta si singura acasa, noi vom muncii mai mult la coregrafii, sunt foarte importante si imi place sa fac show-uri in concerte si sa vin mereu cu ceva nou. Am putea incerca sa inregistram ceva acum, ca sa avem suport la repetitiille din sala de dans.
O luam din scurt, vroiam sa vad daca face fata. Umblam la butoane, cand am gasit muzica pentru noile melodii i-am spus:
-Uite incepem cu asta. Am dat drumul la instrumentalul de la una dintre melodiile de pe lista. Dar ia loc pe scaunul ala! ma trezesc eu cam tarziu.
Eu stiam versurile pe de rost, deci nu aveam nevoie de hartii. Astept pana cand era timpul sa incep sa cant si zic:
-Acum eu... [recit mai mult ca pe poezie versurile] Urmareste pe foaie si fi atenta, cam acum ai intra tu... Si acum partea mea preferata - refrenul!
Asa am facut cu toate melodiile, pe cele patru principale le-am repetat de cateva ori.

~Bommie~
-Mda, versurile le mai pot repeta eu si sa inregistram dupa versiunea oficiala. Putem vedea putin si coregrafia in seara asta, pe instrumental, iar acum repetam putin asa, sa vedem cum iese cu voci.
Am inceput sa cantam una din melodii si iesea chiar misto.

~Dong-su~
-Wow, ce voce avea!
Trecuse ceva timp, cateva ore mai exact, iar afara se intunecase.
-Iau cd-ul asta cu mine si mergem in sala de repetitii, ii zic la final. Ne apucam din seara asta de coregrafii. Eram convins ca i se cam luase, dar se va obisnui ea. Nu-i usor sa fi vedeta! Coregrafii ne dau mai mult sugestii, in mare parte facem dansul in functie de versurile melodiei. Sper ca esti de acord, mai adaug eu.
Iesim pe culoar, coboram scarile si intram intr-o incapere interioara, la parter. Sala de dans.

~Bommie~
Am repetat cele 4 melodii indicate de mai multe ori, iar pe celelalte cam de doua ori. Se pare ca primele 4 le vom folosi la un pre-debut, pentru reactii. In mare invatasem versurile iar melodiile sunau foarte bine. Eram asa mandra. Am mers dupa el in sala de dans unde erau un barbat si o femeie destul de tineri, imbracati lejer.
-V-a luat tare managerul din prima, nu-i asa? zise femeia afisand un zambet prietenos. In seara asta oricum ne facem doar o idee. Adica sunt alese cateva miscari pentru coregrafii dar sa vedem cum s-ar potrivi. Doar ca mai intai, ar trebui sa te schimbi in ceva lejer.
-Ah, da, am in masina haine, am zis aproband din cap. Ma duc sa le aduc si... e vestiar aici nu?
-Da, du-te. Incearca sa vii repede. Daca te deranjeaza sa iesi afara poate veni cineva cu tine.
-Ah Doamne, doar nu mi-e frica de intuneric, am zis si am plecat, mergand repede, dar fara sa alerg. Eram pe tocuri destul de mari cat sa-mi rup gatul.

~Dong-su~
-Tu dansezi asa cum esti, nu?
-Evident! ii raspund eu coregrafei. Stiti ce am discutat noi despre miscarea aia de final de la melodia mea preferata? Ramane! [imi placea mult fata, daca nu mi-ar fi placut am fi scos-o]. Uite cd-ul! Puteti sta pana tarziu cu noi?
-Nu :-s ! Avem de rezolvat niste treburi. Tu oricum sti miscarile, iar ea pare sa invete repede. Cum canta?
- :-? [ma gandesc putin ce cuvant sa folosesc] Belea canta!
Coregraful umbla la sistem.
-Da mai tare! Asa! Asa e bine. Pune pauza pana se intoarce.

~Bommie~
Am mers in masina si mi-am cautat in lumina palida treningul prin geanta. Mi l-am luat in mana, impaturit si in cealalta mana adidasii intr-o punguta. M-am intors in sala, retinusem pe unde si am intrebat-o pe coregrafa dupa ce am intrat:
-Unde e vestiarul?
-Acolo e vestiarul fetelor, zise si imi arata spre o usa alba.
Am mers sa ma schimb intr-un trening negru cu putin alb, cu maneca scurta, stil tricou, dar cu fermoar si pantaloni trei sferturi si adidasi albi. [dar tras mai tare fermaorul] Parul mi l-am prins intr-o coada sus.
-Asa, cu ce incepem? am intrebat zambitoare cand am iesit.

~Dong-su~
Cand am auzit intrebarea am intors capul spre vestiar, apoi spre coregraf zicand:
-Pai, acum incepem. Poti da drumul... /:) [imi sucesc iar capul, rapid de data asta, spre usa alba]... la muzica! termin eu propozitia. ;;) Ala e un trening al naibii de sexy, imi zic in gand.
Coregrafii ne arata miscarile principale.
-Dansul e pur profesional, Bom, chiar daca va miscati atat de aproape unul de altul!
Cand coregrafa a facut remarca asta, mi-a aparut un ranjet subtil pe buze.
-Da, Bom, tu continua sa-ti repeti asta! Realitatea e alta! Exact asta gandeam in momentul cand am zambit.

~Bommie~
Incercam sa iasa cat mai bine. Coregrafiile nu erau usoare, mai ales una din ele care cam implica pe ici si colo unele prize, chestii, dar eram oarecum familiarizata. Am repetat vreo 2 ore, dupa care coregrafii au plecat, aveau putina treaba, asa ca am ramas sa repetam doar noi.

~Dong-su~
-Ma duc sa dau mai tare, acum nu mai vorbeste nimeni pe langa noi si nu e nevoie sa auzim nimic.
Incepusem sa spunem versurile. Nici nu avea cum sa nu le invete cat de cat, fiindca erau foarte frumoase si se legau intre ele.
Am reluat inca o data toate piesele. Mie imi placea in special una dintre melodii, asa ca am pastrat-o pentru la final. Coregrafia de aici se incheia intr-un mod al naibii de placut dar care te lasa in suspans. O sa se... sau n-o sa se...:-?
Ultima miscare ne-a adus la zece centimetri distanta unul de altul si trebuia sa ramanem cateva secunde bune asa, nemiscati, timp in care eu ma uitam la gura ei.
-Oare buzele astea stiu sa sarute la fel de bine cum canta? Imi las capul pe o parte si ma apropii incet de fata ei. Deschide gura sa spuna ceva, dar eu m-am indreptat brusc. "NU!" era cel mai probabil raspuns, dar nu i-am dat ragaz. Am facut rapid un pas inapoi si am spus, in timp ce ma indreptam spre usa:
-Atat pentru azi! si am iesit.

~Bommie~
Am continuat cateva ore bune. Deja cam stiam versurile, la cat auzisem inregistrarile. Coregrafiile erau frumoase, dar si foarte... apropiate. Am facut ochii mari cand i-am auzit intrebarea. Doar n-o sa... Numai sa indrazneasca! Am rasuflat usurata cand mi-a dat drumu'. Dupa ce a plecat m-am schimbat si eu si am plecat acasa, adevarata mea casa, fiind destul de aproape.
Apoi timpul a trecut repede. Dupa vreo doua saptamani am mers pana in tabara, dar am stat putin, am mers doar sa-i mai vad, dar n-am dezvaluit nimic, apoi dupa inca vreo doua, era timpul. Acel pre-debut. Urma sa fie in cel mai select club din oras iar noi eram pe post de invitati surpriza.

~Dong-su~
Dormeam dus cand aud telefonul. Intind mana spre noptiera... nu e! si suna al naibii de tare! Pff ce ma doare capul! Cu ochii inca inchisi dau cu mana pe parchet langa pat [dormeam asa cum ma trantisem azinoapte] si il nimeresc. In loc de "Yeobuseyo!", intreb cu o voce ragusita:
-Cine e?
-Eu! [imi rasuna vocea managerului in ureche]
-Asa si? [daca il intrebam asa ceva, era clar ca nu ma trezisem inca!]
-Unde trebuia sa fi tu la ora 11?
-Ma suni cu noaptea in cap ca sa ma intrebi atata lucru? [deschid ochii si ma orbeste lumina din camera :O] Cat e ceasul acum?
-13:30!
Ma proptesc intr-o mana si ma ridic din pat cu telefonul la ureche.
-Ajung acum! si inchid.