Rezumarea primului mesaj :

Aici li se pregateste mancarea circarilor, dar si mananca.

~Hwa Ran~
Ma bucur ca iti plac.. vrei sa ma ajuti? nu'i asa de greu :)).. pana si Eun Ho.. care e un dezastru in bucatarie..sar putea descurca.. haide.. cu siguranta Hyo Shik le va manca mai cu pofta stiind ca sunt facute de tine... te ajut eu.. ce parere ai?

~Seo Rin~
-Aaa...sigur. Vreau sa fiu de ajutor... Clatitele nu sunt atat de greu de facut. Le-am vazut pe bucatarese facand, si cred ca imi aduc aminte ce se pune. Dar sa nu ma puneti sa le intorc...

~Hwa Ran~
-Nu.. stai linistita.. nu vrem sa ne trezim cu clatite pe tavan :)) spun eu razand..si oricum.. iti spun eu ingredientele.. dar.. tu termina ceaiurile si dupa ne apucam si de clatite..

~Seo Rin~
-A foarte bine, e bine asa. A si aveti incredere in mine cu ceaiurile. Stiu sa combin plantele, am invatat efectele lor.
Amestecam plantele si ce mai aveam, cand m-am trezit vorbind.
-Stii, e incredibil. Te cunosc de foarte putin timp, dar simt ca pot avea incredere in tine, cum nu am nici in mama.

~Hwa Ran~
Eram concentrata la ce facem.. si iam raspuns:
-Asta pentru ca esti fi.. [si mam oprit! ce era sa zic! doamne! bine ca miam dat seama la timp..] vreau sa zic.. pentru ca te consider ca unul din copii mei.. si poate de aceea.. [doamne! sper sa nu dau de banuit!]

~Seo Rin~
-Mda...dar e ciudat...Adica... nici in propria mama, nu simt ca pot avea atata incredere. Poate doar in matusa mea, am zis bosumflata.

~Hwa Ran~
[Ce as vrea sa'i pot spune adevarul..!]..
-Dupa cate vad nu prea semeni cu mama ta.. probabil cu tatal nu? asa'i?

~Seo Rin~
-Mda, cu mama nu seman deloc...Dar nici cu tata nu ma aseman foarte mult. Nu stiu cu cine seman, am zis ridicand din umeri.

~Hwa Ran~
[Probabil semeni cu mine..zic eu in ganudul meu :))]
-Mama ta cum se poarta cu tine? e dragastoasa? intreb eu curioasa

~Seo Rin~
Amestecam ingredientele pentru clatite. Mi s-a schimbat putin starea, de la veselie la tristete.
-Nu... Uneori incearca ea ceva, dar nu stiu neaparat cat ii pasa... ea a venit si cu nunta aia. A palmuit-o pe matusa doar pentru ca a sarit in apararea mea...

~Hwa Ran~
Imi pare rau.. spun eu oarecum trista.. nu o trata bine pe fiica mea.. si imi promisese altceva.. -Nu te intrsita acum.. poate mama ta nu stie sa'si expreime sentimentele... cu siguranta te iubeste..spun eu zambind..

~Seo Rin~
Am schitat un zambet, dar eram trista.
-Eh, asta e... Viata nu poate fi in totalitate roz, am zis oftand. Probabil toti isi imagineaza ca daca esti in locul meu nu ai nici o grija, dar uneori, sincer, imi vine sa-mi iau campii.
Terminasem de facut compozitia si am spus:
-De aici cred ca e cazul sa predau stafeta. Nu vreau sa va murdaresc tavanul.

~Hwa Ran~
Am inceput sa rad.. dar totusi eram trista.. fiica mea suferea pt ca nu avea iubirea de mama de care are atata nevoie!.. chiar daca vroiam sa zambesc nu puteam.. asa ca mam dus sa iau compozitia ca sa fac clatitele.. sper doar sa nu observe.. atunci chiar nu as stii ce sa'i zic..

~Seo Rin~
-In fine, nu vreau sa am plang cu problemele mele. Toti avem cate ceva care ne supara... Mai bine ne-am grabi cu mancarea, altfel vor intra baietii in greva...daca nu au adormit inapoi, am zis chicotind.

~Hwa Ran~
-Da..ai dreptate..ma intristasem foarte tare.. era un motiv de bucurie ca era aici cu mine.. dar totusi... erau multe lucruri care imi umbreau fericirea.. :(.. am continuat cu clatitele..
-Clatitele sunt gata.. te duci tu sa'i chemi pe baieti??..

~Seo Rin~
-E gata? Wow, am facut eu ceva comestibil, am zis razand. Pai, da...ma duc eu, dar ai idee pe unde ar putea umbla?

~Hwa Ran~
Pai daca nu sunt in camera :)).. sunt ori in sala de antrenament ori undeva prin curte.. :)).. e imposibil sa nu'i gasesti :))... is mai galaciosi asa ei de felu' lor :)).. spun eu.. incercand sa zambesc.. dar nu prea imi reuseste..:|

~Seo Rin~
-A daca sunt galagiosi, e clar, ii gasesc repede, am zis chicotind. Desi ma cam indoiesc sa fie la antrenament daca n-au mancat, din descrierea ta...

~Hwa Ran~
Nu neaparat sa se antreneze :)) sa piarda timpul pe acolo.. :)) haide.. dute.. pana nu se raceste.. spun eu schitand un zambet pe buze.. [vroiam sa fiu putin singura.. poate poate reusesc sa'mi revin.. daca vin copii.. sa nu ma vada suparata.. ei ma cunosc..:( ]

~Yang Ji~
Intru in bucatarie si o vad pe mama pregatind masa.
-Ai facut clatite?O intreb eu.Probabil te-a ajutat si Seo Rin .Am vazut-o iesind mai devreme.

~Hwa Ran~
Am vazut'o pe Yang Ji intrand in bucatarie..
-Da.. si ea ma ajutat.. spun eu zambind.. ia loc.. trebuie sa soseasca si baietii imediat si putem incepe..

~Eun Ho~
veneam de la drama de la palat eram destul de nervos,dar nu vroiam sa arat asta.
-Ce avem de mancare?

~Yang Ji~
-Clatite.Spun eu cu un zambet larg.Dar ce-i cu fata asta lunga?

~Eun Ho~
-Nimic grav doar ca nu am mancat destul astazi.

~Seo Rin~
Veneam cu Hyo Shik de mana, razand de perlele pe care le spunea Ho Dong care venea in urma noastra.
-Oh, se aduna lumea la masa, am zis zambind. Ce faceti?