Aici e curtea..

~Hyo Shik~
Of of..! Intrun sfarsit ajungem si noi acasa.. cu greu... dar suntem inca intregi.. Ho Dong.. mai in patru labe.. mai pe la garduri.. [nu ca eu as fi mai presus :))...].. uff.. se pare ca Hwa Ran doarme.. ce bine de noi.. poate nu afla ca am fost plecati atata timp.. [da de unde?? femeia asta parca are ochi si urechi peste tot! mereu stia cand faceam ceva gresit! chiar daca nu era acolo! nu stiu cum reuseste].. ii zis eu luI Ho Dong..:
-Uu.. se pare ca avem noroc.. Hwa Ran doarme :))..spun eu in soapta..

~Ho Dong~
Asa, fiecare pe cararea lui -nu eram singurul, deci era de precizat- am ajuns acasa, intregi pare-se. Si culmea ca n-am mers in aptru...asa, ajutor de al agrduri a mai fost. Era liniste...Probabil ceilalti dormeau.
-Shh, sa n-o trezim pe Hwa Ran.

~Hwa Ran~
Nu e nevoie sa faceti liniste.. sunt deja treaza!.. va asteptam..

~Hyo Shik~
Sa-mi pice fata nu alta! am zis eu! are urechi peste tot! doamne! da ce mam speriat! a aparut de nicaieri!
-Hwa Ran.. ce faci treaza la ora asta??... [sa ma scap cumva]

~Hwa Ran~
-Cum am zis si repet.. va asteptam..Ho Dong.. dar tu ce faci baiete?? de ce esti asa tacut? tia mancat pisica limba??

~Ho Dong~
Sa pic jos din picioare nu alta... Ce m-am speriat cand a aparut Hwa Ran.
-E...eu? am zis tresarind si balbaindu-ma. Nu... n-am nimic, pot vorbi... nu mi-a mancat limba catelul... [si uite cum face gafa:))]
Fetele erau in spatele nostru, mai treze ca noi, dar cam ametite si ele...

~Hwa Ran~
-Catelul?? Ma bucur ca esti bine.. ca sunteti bine.. Yang Ji draga mea.. vad ca si tu ai trecut pe la han.. si mezina noastra de asemenea.. si dezastrul bucatariilor nici nu mai zic.. sunteti toti beti.. dar.. sa va spun.. eu vam asteptat cu un motiv.. am o surpriza pentru voi..

~Hyo Shik~
-O surpriza?! Stiu ca voi regreta ca intreb dar... ce surpriza??

~Hwa Ran~
Ma bucur ca ai intrebat dragul meu Hyo Shik.. apropiati-va baieti.. si le fac semn cu degetul lui Hyo Shik si Hu Dong .. se apropie ei.. eu ma intorc cu spatele.. si... SURPRIZA!! le torn o galeata cu apa rece ca gheata in cap!
-Poftim! sa va mai trebuiasca voua betie de-acum! si mai ales sa veniti si la ora asta! si acum nu mai e nevoie sa faceti nici baie!

~Ho Dong~
E NEBUNA??? Ce-mi toarna apa aia rece in cap? Daca sunt slab de inima?
-A pai de ce discriminezi? am zis dardaind de frig si dandu-mi cu mana pe fata sa-mi sterg apa aia ca ghetarul.

~Hwa Ran~
Unu la mana voi sunteti cei mai beti! deci voi aveati nevoie de aceasta baie revigoranta!
Doi la mana voi sunteti in fata.. asa ca voi ati iesit tapi ispasitori!
Trei la mana.. pot reactiona cum vreau pentru ca miam facut griji pentru voi! nu am putut adormi gandindu-va la ce ati fi putu pati de nu mai ajungeti acasa! si nu merit asta nu credeti?! puteati macar sa spuneti unde va duceti!

~Hyo Shik~
Dardaind iam spus:
-Scuza-ne Hwa Ran... aa..de betie nici ce sa-i spun nu mai stiam... si apa aia rece.. pff!!.. nici sa vorbesc nu mai stiam!

~Ho Dong~
-Scuza-ne...suntem si noi la varsta cand ne sta capul la distractii... Am uitat sa-ti zicem...Si...n-avem ce sa patim... acum suntem putin ametiti -numai putin???- dar hanul e aproape... iar noi 3 suntem buni spadasini, nu-ti fa griji, suntem bine, si fetele la fel.
Reusisem sa vorbesc atata? Sa leg atatea cuvinte?

~Hwa Ran~
-In starea in care sunteti nici un cutit nati fi in stare sa tineti in mana! debea va tineti pe picioare! of of! ce ma fac eu cu voi?? spuneti si voi..? e normal?
si sunteti beti de-a dreptu.. nu putini ametiti Ho Dong.. si e normal sa-mi fac griji! sunteti copii mei! ce fel de mama nu isi face griji pentru copii ei? ma bucur ca ati ajuns acasa in siguranta.. dar de alta data sa nu se mai intample! sa ma anuntati! inteles?

~Hyo Shik~
-Da Hwa Ran.. am inteles..spun eu cu capul plecat.. suparat parca ca o facusem pe Hwa Ran sa fie asa nervoasa si suparata pe noi..

~Ho Dong~
-Am inteles...si ne pare rau. De alta data te vom anunta, am zis strambandu-ma ca apa rege imi imbibase hainele, dar si ca tipase asa la noi.

~Hwa Ran~
-Sper ca va fost invatura de minte.. /:)... acum duceti-va in camere sa va schimbati de hainele astea ude. totusi nu vreau sa raciti.... sa va odihniti.. ne vedem maine la micul de jun.. spun eu oarecum suparata si plec spre camera mea..

~Hyo Shik~
-Bine Hwa Ran.. asa vom face... ne vedem maine.. Noapte buna..

~Ho Dong~
-Am inteles, mergem sa ne schimbam...Noapte buna si ai mila de fete.
Pacat ca trebuia sa ne trezim devreme...

~Hyo Shik~
Dupa ce termin de mancat.. ies putin in curte.. imi bubuia capul asa ca aveam nevoie de putin aer curat.. aveam o multime de stari.. nici eu nu mai stiam ce sa cred.. off!!.. mam intins pe iarba.. si miam pus o mana peste ochi.. [soarele batea prea tare..]

~Seo Rin~
Avand in vedere ca seara trecuta am stat si m-am tot gandit la ce imi spusese mama, si...la urma urmei la tot ce se intampalse in ziua respectiva, n-am plecat nicaieri.
Ma rog, important e ca azi mi-am facut curaj si am parasit palatul, dar nu aveam mult timp la dispozitie. Eram convinsa ca desi nu se aflase oficial, vestea deja circula. Aveam de dat niste explicatii, oricum.
Nu eram imbracata in hainele de printesa, sa nu atrag prea tare atentia... Calaream repede prin oras, ma indreptam spre casa circarilor...Si voi scotoci pe acolo pana il gasesc pe Hyo Shik.
Cand am ajuns, mi-am legat incet calul de un gardut si am mers fara sa fac zgomot. Si pe cine vad intins pe iarba, in curte? Pe Hyo Shik, cine altcineva? Dormea oare? Ma indoiesc... M-am apropiat la fel de silentios, si cand am ajuns in dreptul lui, i-am pus repede o mana peste ochi, sa nu ma vada si l-am sarutat.
-Ghici cine-i!

~Hyo Shik~
Deodata.. ma trezesc cu cineva langa mine... iam recunoscut vocea.. si mam ridicat...
-Alteta.. ce cautati aici??.. aa.. [auleu capul meu! prost moment..!].. normal ca ma bucaram sa o vad.. dar totusi...

~Seo Rin~
I-am luat mana de la ochi si m-am asezat in genunchi pe iarba. De cand nu mai iesisem sa ma plimb in haineobisnuite...
-Ce-as putea sa caut? Am venit sa te vad. Ce-i, nu te bucuri ca am venit?

~Hyo Shik~
-Bineinteles ca ma bucur sa te vad.. dar.. sunt doar surprins.. nimic mai mult..

~Seo Rin~
Mi-am dat ochii peste cap. Era clar...aflase. Urma partea mai complicata ...explicatiile.
-De ce esti asa de surprins? Crezi ca am mintit ieri?

~Hyo Shik~
-Sa minti? in legatura cu ce?.. [prefer sa fac pe-a prostu.. si sa nu-si dea seama ca stiu.. in plus nu pot face nimic..cum ma pot eu opune??].. nu.. nu cred ca ai mintit.. nu ma asteptam sa vii..

~Seo Rin~
-Hai ca stiu cat de repede circula barfele, am zis cu privirea plecata, fiindu-mi...rusine sa-l privesc in ochi. Imi pare rau, dar nu am nici un drept sa comentez in fata parintilor mei. E mai complicat decat crezi. De fapt...nici nu ma astept sa poti intelege...nu ai cum... Si stiu ca esti suparat pe mine... Dar, nu stiu tu, dar eu una nu imi pierd speranta. Mereu exista o cale. Doar...ai incredere in mine...am zis terminand fraza foarte incet, abia auzindu-se pentru ca mi se pusese un nod in gat si o lacrima mi se scurse pe obraz. Inca aveam privirea plecata.

~Hyo Shik~
-Hey.. ii spun eu ridicandu-i fata cu degetele.. nu plange.. sunt constient ca nu ai cum sa te impotrivesti.. stiu asta..dar punete in locul meu.. e inevitabil sa nu fiu furios, suparat.. cand stiu ca nu pot face nimic.. eu am incredere in tine.. si mereu voi avea da?.. si o strang in brate.. ma doare ca stiu ca te voi pierde. dar nici tu nici eu nu avem ce face..

~Seo Rin~
Mi-am muscat buza, incercand sa imi opresc lacrimile.
-Te cred...asta e ideea...te cred. Dar crezi ca e placut sa te casatoresti din motive politice, dupa dorinta parintilor? Iiti spun eu, nu e. Si...ideea e ca il plac pe Chun Ran, dar ca pe un frate, nu in alt fel.
Mi-am strans mainile in jurul lui intr-o imbratisare apasata.
-Trebuie sa fie ceva...trebuie...trebuie... repetam cu o voce gatuita.

~Hyo Shik~
-Te cred.. stai linistita.. chiar daca nu va vi o cale eu te iubesc si te voi iubi mereu da?.. nu vreau sa uiti asta.. mereu mei fi in inima mea... chiar daca peste cateva zile te vei casatori sau nu...

~Seo Rin~
-Si te iubesc, indiferent te ceeace se intampla, indiferent de cine e considerat sotul meu, inima mea va fi mereu a ta, am zis si i-am pus mana pe piept, in dreptul inimii, deci te rog sa ai grija de ea.