Rezumarea primului mesaj :

Aici e curtea..

~Seo Rin~
-Auzi, dar de ce se comporta asa ciudat cei doi? Ca am o vaga banuiala ce au, dar nu vreau sa gresesc, sa-mi dau cu presupusul...
-Asa e, multumim Hwa Ran pentru ajutor.

~Hyo Shik~
Da.. si eu am o banuiala.. dar stai numai sa ne ducem in camere :)).. sa vezi ce interogatoriu acolo :)).. aflu eu adevarul chiar daca trebuie sa il fortez sa mil zica :))..

~Hwa Ran~
Am continuam sa zambesc si sa'i ascult pe cei doi indragostiti :))

~Seo Rin~
-Pai banuiala mea e ca e aceeasi boala ca la noi, am zis si l-am sarutat chicotind. Sa nu-l iei prea tare pe bietul baiat, zic razand.

~Hyo Shik~
Se pare ca gandim la fel :)).. si eu banuiesc la fel..:))..nu.. nu'ti fa griji.. il cunosc prea bine :).. si pana la urma daca nu vrea sa'mi spuna.. tot o sa'mi spuna intr'o buna zi :)).. ca altfel explodeaza.. ce om nu povesteste ce'l doare?? si sunt prietenul lui cel mai bun.. pana la urma tot aflu eu.. :)) zic eu razand

~Seo Rin~
-Pai e cam evident, serios...Si nici macar nu-i cunosc bine. A deci el e prietenul tau cel mai bun? Atunci presupun ca o sa-ti spuna.

~Hyo Shik~
-Da.. suntem cei mai buni prieteni.. ne cunoastem de mici.. si da.. normal ca o sa'mi spuna :)).. spun eu zambind ..

~Seo Rin~
-Ah, ce frumos, am zis zambind. A si nu-si dau seama ca sunt indragostiti?

~Hyo Shik~
Pai.. cum sa'ti zic?? Ho Dong e cam bleg :)) cand vine vorba de iubire :)).. isi da seama mai greu..dupa cate il cunosc.. o sa zica ca are vro boala ciudata :)) pana isi da seama :)).. si Yang Ji.. nu stiu ce sa zic.. ea mereu la vazut ca pe un frate.. da vad ca si ea se comporta ciudat :))..

~Seo Rin~
Am inceput sa rad in hohote.
-Astfel vorbesti tu de prietenul tau cel mai bun? Ca e bleg? am zis printre hohotele de ras.

~Hyo Shik~
Am inceput si eu sa rad
-Pai daca asa e?? :)).. el e genul.. de baiat.. care e mereu calm, nu'si face griji.. amuzant si sarcastic.. iar cand vine vorba de iubire.. comedie curata :)).. ii e greu sa'si exprime sentimentele.. si cand o face..:)) oo doamne :)).. razi in hohote nu alta :))

~Seo Rin~
-Ooo, deja mi-ai facut o descriere foarte elaborata a lui :)) . Ma rog, tu n-ai astfel de probleme, din cate mi-am dat seama, am zis razand. Ce era cu veselia asta?Bausem ceva plante gresite?

~Hyo Shik~
Era o veselie.. radeam incontinuu.. nu stiu ce era cu noi.. probabil ni se urcase fericirea la cap :))..
-Pai normal ca eu nu am astfel de probleme :)).. eu pot sa-mi exprim sentimentele foarte bine:)) zic eu razand..

~Seo Rin~
Nu stiu de ce eram asa de veseli, amanoi. Nici nu voiam sa stiu ce credea Hwa Ran.
-Eh, oricum am observat asta, am zis zambind. M-ai vrajit imediat.
-Si, ia zi...te-a surprins aparitia mea?

~Hyo Shik~
-Normal ca m'a surprins.. chiar eram trist gandindu-ma k in acele momente te casatoreai ...:)).. dar totul e bine cand se termina cu bine.. spun eu zambind..

~Seo Rin~
-Pai...adevarul e ca eu m-am gandit de ceva timp la asta...dar n-am vrut ca tu sa afli... Voiam sa fie o surpriza, am zis facand o fatuca nevinovata. Voiam sa te vad cum reactionezi. Apropo...cum de erati toti trei in curte? Plecati, sau veneati de undeva?

~Hyo Shik~
[oo.. doamne! credeam ca nu vom ajunge la asta..si acum ce'i spun?? nu vreau sa o mai mint..]
-O sa'ti spun adevarul.. dar promite-mi ca nu te vei supara pe mine..

~Seo Rin~
Mi-am pus mainile in solduri incercand sa iau o atitudine severa, dar am inceput sa rad:
-Cand m-am suparat eu pe tine? Spune...

~Hyo Shik~
-Pai..stii.. am fost.. am venit.. [da ce ma balbaiam :))].. baietii mau vazut posomarat si suparat.. si am fost.. adica.. ne-am dus la... casa curtezanelor ... dar! am spus eu repede! am plecat..pentru ca nu ne simteam bine.. nici unu.. si eu simteam ca trebuie sa vin acasa.. si.. aa..cam asta.. nu am baut decat o cana cu vin.. dupa cum poti observa.. suntem foarte trezi.. si.. aa.. da.. asta a fost..

~Seo Rin~
Am inceput sa rad. Ce se mai balbaia.
-Oh mai respira! Si de ce erai posomorat si suparat? Cum de ati venit acasa? Oricum ati facut bine...ma rog chiar daca nu erati acasa, ma acomodam eu si tot iti faceam surpriza.

~Hyo Shik~
-Pai.. pe mine numai gandul ca te mariti ma deprima.. si baietii au vrut sa faca ceva sa ma inveseleasca.. si..aa..ne-am intors acasa pt ca.. nush,.. eu asa am simtit.. asa imi spunea inima.. sa ma intorc acasa.. si vad ca am facut bine.. :)

~Seo Rin~
-Pai se pare ca inima te-a indrumat bine sa te intorci, am zis bland si m-am lasat usor in bratele lui, cu capul pe pieptul lui, ascultand cum ii bate inima.

~Hyo Shik~
-Deci... sa inteleg ca nu te'ai suparat pe mine??

~Seo rin~
M-am uitat in sus la el, zambind, cu capul inca pe pieptul lui.
-Ti se pare ca as fi suparata?

~Hyo Shik~
Am zambit... si iam zis ca nu.. am imbratisato.. si apoi iam zis..
-Da cei doi nu mai ies din bucatarie?? :)).. amintindu-mi de ei.. au adormit acolo?? :))

~Seo Rin~
-Curiosule, l-am mustrat eu. Pai probabil isi povestesc viata, nu stiu, am zis razand...oricum e treaba lor.